Mare nebunie în ultima vreme cu filmul 50 Shades of Grey. Recunosc că nu am citit cartea, am auzit în treacăt de ea, dar nici măcar nu mă tenta să caut orice informație despre ea.
Văzând însă câtă publicitate și căt interes se naște în jurul filmului am fost curioasă să aflu tema filmului care …chipurile…face ravagii printre femeile din toată lumea.
Am găsit astăzi un post pe un blog al unui domn efectiv traumatizat de experiența vizionării filmului – cu o abordare foarte comică și personală povestea în mare acțiunea filmului, dar mai ales reacțiile femeilor din sala de cinema. Pe lângă porția de râs de care am avut parte, am rămas dezamagită complet de film, dar în același timp am crezut că de, poate nu i-a plăcut omului și deci nu trebuie să îl cred pe cuvânt că este atât de prost filmul – și chiar și cartea, deci m-am apucat să mai caut păreri și review-uri. Dezamăgirea mea s-a transformat încet în dezgust și dezamăgire – atât pentru povestea în sine, dar mai ales pentru reacțiile pozitive la o astfel de situație.
Ce am înțeles ca idee generală din tot ce am citit? Că este un film în care femeia este fericită că este abuzată și maltratată – iar această concluzie nu este din film ci din fenomenul generat de el.
Oare asta trebuie să învețe tinerii și tinerele de astăzi? Că …așa se face, că asta este o relație normală ?
Cavalerism, respect, eleganță, demnitate…oare nu mai sunt importante în societatea de astăzi?
Nu știu exact ce a fost în capul celor care au promovat atât de intensiv o carte care a fost atât de “bună” încât la început a fost distribuită online, gratuit, direct de autoare.
Acum stau și mă întreb dacă merită să încerc măcar să vad filmul, asta pentru că totuși acum scriu în necunoștință de cauză…..
A…am auzit că este o trilogie….să înțeleg că practicile astea sado și nu numai sunt chiar așa la căutare?
P.S. : îmi pare rău că nu mai am linkul către blogul de care vă povesteam
Citesc blogul tau cu placere, asa rar cum scrii. De fiecare data mi s-a parut relaxant si interesant. Dar acum m-ai dezamagit maxim, Nu mas asteptam de la tine sa te dai cu parerea despre ceva, film si carte sin cazul asta, bazandu-te pe perceptiile altora si nu pe parerea ta personala si avizata. Am citit cartile, am vazut filmul si nu are legatura cu nimic din ce ai scris. Filmul vazut singur, fara sa fii citit cartea si fara celelalte 2 filme (stiu, nu au aparut inca) este scos din context. Din carte sunt taiate parti pentru ca altfel ar fi fost prea lung (cum se intampla de obicei). Da, prezinta practici bdsm, dar sub nici o forma nu sugereaza si nu incurajeaza faptul ca o femeie care iubeste trebuie sa se lase batuta (e subliniat acest fapt la sfarsitul filmului). Este prezentata durerea ca si catalizator al placerii daca este facuta cu masura si in anumite limite. Este si o poveste a unui copil abuzat de mic, salvat, care a reusit in viata, dar care a ramas totusi traumatizat. Trebuie sa citesti trilogia ca sa o intelegi, cartile separate sunt inutile, lipsite de context si nu le poti intelege doar din rezumate si din parerile neavizate ale altora. Mie mi-a placut cartea pentru ca eu vad lumea altfel si am experimentat o groaza de chestii pana acum, de la mancare, la sporturi, la alte activitati. La naiba, citeam Sandra Brown la 15 ani.
Si imi place sa citesc cele mai diverse carti, de la Harry Potter la Shogun la La rascruce de vanturi. Sfatul meu este sa citesti cartile si dupa aceea sa spui ca nu iti place, ca e abuziva, ca personajul principal e o victima (ceea ce nu este de fapt, este o femeie la inceput de viata – are 21 de ani parca – care invata pe parcurs si stie sa-si impuna vointa atunci cand trebuie si sa-l puna pe Christian cu botul pe labe ca sa ma exprim asa). Again, singura mea critica este ca vorbesti despre 50 shades fara sa fii avut vreun contact direct cu cartea sau filmul (preferabil intai cartile si apoi filmul sau filmele daca va fi cazul), ci doar le-ai “vazut” prin ochii altora. 
Nu mă scuz pentru articolul scris, tocmai pentru că am specificat că nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea decât pentru cele citite de la alții. Tocmai pentru că am citit atât de multe păreri din care am dedus cele din articol am fost destul de confuză dacă să mai văd filmul sau nu și poate tocmai din cauza celor citite am vrut să scriu acum despre o temă atât de în vogă – mă interesau și mă interesează atât păreri pro cât și contra celor scrise.
Am fost la un alt film în weekend (nerecomandat sub 15 ani – așa cum mi se pare că este și 50 Shades) și am văzut în sală copii de 8-10 ani (cu părinții!). La noi se vând bilete oricui – de aici și indignarea mea – oare asta trebuie să învețe tinerii?
Cu atât mai mult mi se pare un film mai special dacă spui că scos din contextul trilogiei nu este înțeles așa cum trebuie.
Poate tocmai comentariul tău mă convinge să văd filmul.
Oricum mulțumesc pentru părere!